Displazia de șold la pisici
Termenul „displazie” se referă de obicei la o anomalie anatomică a structurii țesuturilor. La pisici, displazia de șold este o afecțiune destul de frecventă care duce la durere, tulburări de mișcare și, în cele din urmă, malformații ale articulației. Această afecțiune poate provoca disconfort semnificativ și o scădere a calității vieții pisicii tale, așa că este important să înțelegi simptomele și cauzele acesteia.
Conţinut
Ce este DTS?
Displazia de șold apare atunci când oasele sunt aliniate greșit. În mod normal, fosa glenoidă înconjoară strâns capul articulației, iar mușchii șoldului și pelvisului mențin articulația la locul ei și asigură funcționarea corectă a acesteia. În cazul displaziei de șold, capul femurului se aliniază greșit cu acetabulul, ceea ce face ca articulația să nu fie susținută în mod adecvat în timpul mișcării, ceea ce, în timp, duce la uzură și degenerare.
Cauzele sindromului displazic la pisici
Unul dintre principalii factori care pot cauza displazie articulară (genunchi, cot sau șold) la pisici este predispoziția genetică, gena responsabilă de boală fiind transmisă de-a lungul a 10 generații. Displazia este mai frecventă la pisicile de rasă pură, cum ar fi Maine Coon, Munchkin, Ragdoll, Scottish Fold, British Shorthair, Abyssiniana, Persană, Siameză și Birmană.
Pisicile tinere sunt mai susceptibile la boală. Displazia de șold la pisoi apare de obicei în primele luni după naștere și este mai frecventă la femele decât la masculi. Pisicile sterilizate sunt, de asemenea, expuse riscului, deoarece sunt mai puțin active fizic.
Este foarte probabil ca dezvoltarea patologiei să fie cauzată de compoziția lichidului sinovial, în special de o concentrație insuficientă de acid hialuronic, ceea ce duce la pierderea alunecării între componentele articulației. Excesul de greutate, care crește stresul asupra articulației, sau o leziune care provoacă daune pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea osteoartritei.
Una dintre cauzele majore ale displaziei de șold la pisici este nutriția deficitară. Excesul de fosfor din dietă determină organismul să producă fitați, care interferează cu absorbția calciului. Displazia poate fi cauzată și de deficitul de vitamina D, care duce adesea la slăbiciune musculară și osteomalacie (scăderea densității osoase).
Semne clinice ale DT-urilor
Simptomele displaziei la pisici pot include:
- mers instabil sau șchiopătat;
- un scârțâit sau un clic la îndoirea unei articulații;
- dificultăți la urcatul și coborârea scărilor, la sărituri sau alergare;
- Din cauza durerii și hipermobilității articulației, pisica se poate ridica încet și stângaci dintr-o poziție așezată sau culcată;
- pentru a limita mișcarea articulației afectate, pisica își mișcă fundul în timp ce merge;
- când stă așezat, animalul își întinde picioarele din spate înainte;
- Un animal bolnav evită mișcările inutile, ceea ce duce la slăbirea mușchilor (acesta este așa-numitul cerc vicios, care contribuie la dezvoltarea ulterioară a patologiei).
Diagnosticare
Dacă suspectați că pisica dumneavoastră are displazie de șold, este important să consultați imediat un medic veterinar. Medicul veterinar va efectua un examen și poate solicita teste suplimentare pentru a stabili un diagnostic precis. În unele cazuri, poate fi necesară o consultație cu un specialist ortoped.
Atunci când se stabilește un diagnostic, este important să se diferențieze displazia de alte patologii cu simptome similare: mielopatia degenerativă (o boală neurologică care duce la paralizia membrelor), sindromul articulației sacroiliace (instabilitatea coloanei vertebrale), osteomielită sau poliartropatie (boli inflamatorii osoase).
Principala metodă de diagnostic pentru displazia de șold la animale este examinarea cu raze X. Aceasta se efectuează de obicei sub sedare pentru a permite alinierea corectă a articulațiilor. În displazia de șold, radiografiile vor releva o nealiniere a capului articulației șoldului și a acetabulului. În stadiul degenerativ, se va detecta deformarea suprafețelor osoase și creșterea anormală (fibroză) a țesuturilor înconjurătoare.
Tomografia computerizată este considerată chiar mai informativă decât examinarea cu raze X, deoarece permite vizualizarea tuturor detaliilor și a amplorii afectării articulare, precum și a patologiilor asociate care nu sunt evidente pe radiografie.
Tratament
Tratamentul pentru osteoartrita poate include medicație, fizioterapie și exerciții regulate pentru a susține mușchii din jurul articulațiilor. Dacă funcția articulară este afectată semnificativ, poate fi necesară intervenția chirurgicală.
Tratament terapeutic
Tratamentul conservator al DTS are ca scop reducerea durerii și îmbunătățirea calității vieții pisicii.
Iată câteva dintre principalele metode de tratament:
- Terapie medicamentoasă. Pentru displazie, medicii pot prescrie antiinflamatoare și analgezice, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Meloxicam, OnsiorPrevicox, Metacam. Se utilizează și sedative cu efecte analgezice, cum ar fi amitriptilina, Petvital Arthro și gabapentina. Acestea pot fi administrate acasă.
- Fizioterapie. Ajută la îmbunătățirea mișcării articulare, la întărirea mușchilor din jur și la reducerea durerii și este deosebit de eficientă pentru displazia de șold la pisoi.
Metode fizioterapeutice:
- kinetoterapie (exerciții de întărire a mușchilor),
- masaj, terapie manuală,
- hidroterapie (tratarea apei),
- terapie cu laser,
- termoterapie,
- stimulare electrică,
- terapia cu unde de șoc.
Dieta și gestionarea greutății sunt, de asemenea, cruciale. Excesul de greutate pune o presiune suplimentară asupra articulațiilor șoldului și agravează starea animalului.
Prin urmare, este important ca pisicile cu displazie să mențină o dietă adecvată: dietele lor ar trebui să fie mai bogate în proteine și mai sărace în carbohidrați. Acest lucru va asigura că animalul dumneavoastră de companie primește nutrienții necesari fără a se îngrășa. Medicii veterinari recomandă hrana cu conținut scăzut de calorii pentru pisicile castrate ROYAL CANIN Neutered Young Male sau Neutered Young.
Tratament chirurgical
În unele cazuri, în special în cazul displaziei severe sau al complicațiilor, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Tratamentul chirurgical al displaziei la pisici este o procedură complexă care necesită echipament specializat și experiența și expertiza unui chirurg veterinar. Înainte de a decide asupra intervenției chirurgicale, este important să consultați un medic veterinar pentru a evalua toate riscurile și potențialele beneficii pentru pisica dumneavoastră.
Opțiunile chirurgicale variază în funcție de severitatea și caracteristicile displaziei de șold și pot include reconstrucția sau înlocuirea articulației. Principalele tratamente chirurgicale pentru displazia de șold la pisici includ:
- Chirurgie reconstructivă. Pentru cazurile ușoare până la moderate de displazie de șold, medicii pot recomanda o procedură de implantare a fibulei pentru a îmbunătăți funcția articulației. Această procedură implică utilizarea osului tibiei pentru a întări articulația șoldului.
- Chirurgie ortopedică. Această intervenție poate fi recomandată în cazurile de displazie severă de șold, unde afectarea articulației este severă și reprezintă o amenințare pentru calitatea vieții pisicii. O metodă ortopedică populară este corecția axială. În timpul intervenției chirurgicale, în zona chirurgicală se introduce echipament specializat pentru a ajuta la repoziționarea articulației, îmbunătățindu-i funcționalitatea.
- Înlocuirea totală de șold. În cazurile de displazie congenitală, când displazia de șold a unui pisoi este severă sau nu răspunde la alte tratamente, poate fi necesară înlocuirea articulației șoldului afectate cu una artificială. Aceasta îmbunătățește funcția musculo-scheletică și elimină complet durerea.
Pisicile care au suferit tratament chirurgical pentru displazie sunt supuse unei monitorizări radiografice periodice a stabilității articulare pentru a preveni recurența sau complicațiile.
Citește și:
Adăugați un comentariu