Nasul curgător la câini: cauze și tratament

Secrețiile nazale la câini sunt destul de frecvente, mai ales toamna și primăvara. Pot exista multe cauze ale unui rinoree, inclusiv inflamația mucoasei nazofaringiene, o reacție alergică sau un agent infecțios care pătrunde în tractul respirator superior. Secrețiile nazale în sine nu sunt considerate periculoase și pot fi adesea tratate acasă.

Totuși, secrețiile nazale pot fi și un simptom al altor boli, așa că, pentru a le exclude, se recomandă consultarea unui medic veterinar. Medicul veterinar va efectua un examen, va pune un diagnostic precis și va prescrie tratamentul adecvat pentru a preveni potențialele complicații și progresia bolii.

Motive

La fel ca oamenii, câinii pot suferi ocazional de nas curgător. La câini, afecțiunea poate fi mai severă și poate progresa rapid. Tratamentul va depinde de cauza care stă la baza acesteia. Dacă sursa disfuncției mucoasei nazofaringiene nu este tratată, nasul curgător va reapărea, iar simptomele neplăcute vor continua să afecteze câinele.

Secrețiile nazale la un câine pot fi primare, indicând inflamația mucoasei nazale în sine, sau secundare. În acest caz, secrețiile sunt o consecință a unei boli și se manifestă ca unul dintre simptomele acesteia. Pentru a determina tratamentul adecvat, trebuie să consultați un medic veterinar. Este mai bine să excludeți o patologie decât să tratați simptomul acesteia pentru o perioadă lungă de timp fără succes.

Printre cele mai frecvente cauze ale unui rinoree la câini, al căror tratament poate fi efectuat acasă, se numără:

• Hipotermie. Un rinoree la un animal poate fi rezultatul expunerii prelungite la temperaturi scăzute. De exemplu, o plimbare lungă la temperaturi sub -10°C (14°F). De asemenea, plimbările prelungite pe vreme umedă sau în timpul ploii la sfârșitul toamnei sau începutul primăverii pot avea un efect advers, mai ales dacă animalul este un cățeluș sau un câine de rasă mică și nu este obișnuit cu astfel de plimbări. Un rinoree poate fi cauzat și de dormitul în curent sau de scăldatul pe vreme rece. Hipotermia poate fi, de asemenea, însoțită de febră și tuse.
• Alergii. Secrețiile nazale sunt rezultatul unei reacții alergice la o substanță. Alergenul poate fi alimente, șampon, deodorante, zgărzi anti-insecte sau chiar detergent de rufe folosit pentru spălarea așternutului animalului de companie. Alte simptome ale alergiei includ lăcrimarea excesivă, umflarea ochilor, fotofobie, strănut și neliniște.
• Expunerea la substanțe cu miros puternic. Un rinoree poate apărea în urma contactului cu substanțe care au un miros puternic, înțepător. Aceste substanțe nu trebuie neapărat să fie produse de îngrijire a animalelor de companie. Printre substanțele utilizate de oameni, parfumurile, substanțele chimice de uz casnic care conțin clor și odorizantele de cameră sunt cele mai frecvente cauze ale secrețiilor nazale la animale. Fumul (cum ar fi cel de la țigări sau de la un foc de tabără) poate, de asemenea, afecta negativ mucoasa nazală.
• Ingerarea unui corp străin mic. Câinii sunt predispuși să adulmece diverse obiecte, așa că este posibil ca crenguțe, pietricele și jucării mici ale copiilor să le intre în nas. Animalul va deveni neliniștit, își va pune mâna la nas și va întoarce capul.

Dacă apare o astfel de rinită, sunt suficiente tratamente simple la domiciliu sau eliminarea sursei de iritație (în cazul alergiilor sau substanțelor cu miros puternic). Dacă cauza este un corp străin, acesta trebuie îndepărtat cu grijă. Dacă acest lucru nu se poate face acasă, consultați un medic veterinar.

Următoarele încălcări necesită intervenția obligatorie a unui specialist:

• Leziune infecțioasă. Dacă apare o infecție bacteriană sau virală, nasul care curge va fi primul semn al infecției. Boala progresează rapid, iar secreția devine opacă și groasă. În plus, tuse, umflarea mucoasei ochilor, febră. Starea generală este letargică și există o scădere a apetitului. Rinită poate fi unul dintre simptomele multor boli infecțioase periculoase, cum ar fi inflamația faringelui sau ciumă.
• Tumori ale nasului și nazofaringelui. Diverse tumori din zona nazală provoacă adesea secreții prin afectarea membranei mucoase. De asemenea, pot duce la congestie nazală prin comprimarea mecanică a pasajului nazal.
• Leziuni ale sinusurilor. Cel mai adesea apar din cauza traumatismelor din această zonă, cum ar fi o căzătură sau o luptă. Acestea sunt de obicei însoțite de secreții cu sânge.
• Diverse boli. Bolile oricărui organ (ficat, inimă, sistem endocrin sau urinar) au un impact negativ asupra sistemului imunitar. Drept urmare, infecția poate pătrunde cu ușurință în organismul slăbit, provocând leziuni secundare. Această afecțiune este periculoasă pentru sănătatea animalului de companie, deoarece boala va progresa rapid, ducând la complicații grave.

Probabilitatea de a dezvolta inflamații ale mucoasei depinde de rasă. Rasele cu bot aplatizat (mops, boxer) și câinii de talie mică cu sistem imunitar slăbit sunt cei mai susceptibili la rinită.

Diagnosticare

Pentru detectarea bolilor infecțioase la animale, se utilizează diverse metode de laborator: PCR, ELISA, precum și culturi bacteriene sau fungice.

Dacă se suspectează prezența unui corp străin sau a unei tumori în cavitatea nazală, cel mai adesea se utilizează tomografia computerizată (CT). Pentru a determina tipul tumorii, se efectuează un examen histologic, specimenele fiind obținute în mod convenabil cu ajutorul echipamentului endoscopic. Această metodă confirmă, de asemenea, diagnosticul de rinită limfoplasmocitară.

Bolile dentare sunt de obicei diagnosticate printr-un examen vizual, dar în unele cazuri sunt necesare radiografii pentru a identifica mai precis problema. Diagnosticele legate de alergii se pun adesea prin excludere atunci când alte teste sunt neconcludente.

Simptome

Principalul simptom al rinitei la câini este secreția nazală. Inițial, va fi limpede și fluidă. În timp, secreția devine mai groasă și capătă o culoare (lăptoasă, galbenă sau verde deschis). Dacă se dezvoltă o infecție bacteriană, secreția va deveni purulentă.

Când un câine are nasul care curge, acesta se poate zgâria, linge sau șterge constant nasul de orice suprafață. Poate strănuta și da din cap violent. În timp, secreția formează o crustă pe nări, care interferează cu respirația normală. Acest lucru poate duce la sforăit, sforăit și respirație pe gură frecventă.

Dacă rinita este primară, adică nasul care curge este cauzat de inflamația mucoasei nazofaringiene, aceasta nu afectează de obicei bunăstarea sau apetitul animalului de companie. Dacă secreția este rezultatul unei boli subiacente (rinită secundară), animalul poate prezenta tuse, febră, slăbiciune și refuz de a mânca.

Dacă rinita cronică persistă timp de câteva săptămâni, animalul dumneavoastră de companie trebuie examinat de un medic veterinar pentru a determina cauza principală. Acasă, este posibil să treceți cu vederea o afecțiune latentă.

Simptomele îngrijorătoare care necesită o vizită la medicul veterinar includ:

1. Muci vâscosi de culoare verde pal.
2. Respirație grea.
3. Refuzul hranei și al apei.
4. Pierderea forței.
5. Tulburări gastrointestinale (vărsături, diaree).

Tratament

Tratarea unui nas care curge la câini de orice rasă necesită un istoric medical amănunțit. Aceasta include determinarea condițiilor în care a apărut secreția nazală și a oricăror evenimente care au precedat-o (de exemplu, o plimbare în ploaie). Dacă rinita este primară, mucusul câinelui este curgător și limpede, iar animalul se comportă normal și mănâncă bine, tratamentul se poate face acasă. Nu sunt necesare proceduri speciale. Limitarea plimbărilor în frig este suficientă. Rinita ar trebui să se rezolve de la sine în termen de 3 zile.

Dacă nasul curge mai mult de 3 zile, îl puteți trata acasă folosind următoarele metode:

1. Mucusul nazal gros sau uscat poate fi îndepărtat din nas cu bețișoare de bumbac.
2. Secreția trebuie ștersă cu o cârpă moale sau prosoape de hârtie, având grijă să nu deteriorați nasul câinelui.
3. Crustele de pe nas trebuie înmuiate în apă caldă sau ceai de mușețel. Aplicați o dischetă demachiantă pe zona afectată și țineți-o acolo o vreme, până când crustele pot fi îndepărtate cu ușurință.
4. Pentru a preveni formarea crustelor în viitor, puteți lubrifia pasajul nazal cu vaselină sau unguent oxolinic.
5. Vă puteți clăti nasul cu soluție salină sau apă de mare (se vinde în farmacii în ambalaje speciale cu dozator).
6. De asemenea, puteți clăti pasajele nazale cu remedii populare: ceai de mușețel, suc de sfeclă roșie sau morcov diluat cu apă caldă fiartă.

Picăturile pentru rinită trebuie discutate cu medicul veterinar. Dozajul va varia în funcție de mărimea animalului dumneavoastră de companie.

Important! Medicamentele pentru uz uman nu trebuie utilizate la câini, deoarece pot provoca efecte secundare grave.

În timpul bolii, cel mai bine este să-i oferiți animalului dumneavoastră de companie hrană mai lichidă. Poate fi dificil pentru un animal să mestece bucăți dense și uscate atunci când are nasul curgător. Dacă animalul dumneavoastră de companie este obișnuit cu hrana uscată, înmuiați-o ușor în apă caldă sau supă înainte de servire. Hrana trebuie să fie completă și să conțină toate vitaminele și mineralele de care are nevoie animalul dumneavoastră de companie.

Prevenirea

Pentru a preveni bolile infecțioase la animale, se recomandă vaccinarea anuală. Pe lângă vaccinul de bază, se utilizează adesea un vaccin nazal, cum ar fi cel împotriva Bordetella, pentru a oferi o protecție suplimentară a tractului respirator superior.

Reacțiile alergice la pisici și câini sunt cel mai adesea ereditare, ceea ce le face dificil de prevenit. Dezvoltarea tumorilor este legată de mai mulți factori, inclusiv predispoziția genetică, radiațiile și expunerea la microunde, ceea ce face practic imposibilă prevenirea lor.

Periajul regulat cu paste de dinți și periuțe de dinți veterinare ajută la reducerea acumulării de placă bacteriană și tartru, promovând sănătatea dentară. Cauzele rinitei limfoplasmocitare nu sunt pe deplin înțelese, așa că în prezent nu există metode eficiente pentru prevenirea acestei afecțiuni.

Până la recuperarea completă, evitați să vă îmbăiați animalul de companie și limitați sau eliminați plimbările dacă este frig afară. În timp ce vă odihniți, puteți acoperi animalul de companie cu o pătură.

Citește și:

• Pneumonia la câini: simptome și tratament
• Tusea de canisă la câini: simptome și tratament
• Laba câinelui meu îl doare după o injecție: de ce și ce să fac